Încă mă mai gândesc la ziua în care m-a respins Airbnb, mai des decât ar trebui.
Era târziu după-amiază când am ieșit de la ultima rundă și m-am trezit stând 20 de minute în mașină, cu ochii la volan. Când recrutoarea mi-a explicat limpede respingerea, motivul s-a dovedit a fi o întrebare despre sentimentul de apartenență. Nu despre programare, nici despre system design, ci despre cum faci pe cineva să se simtă bine-venit într-o echipă.
Pe atunci, abia ieșit dintr-un șir de interviuri la Google, tratam pregătirea pentru coding ca și cum acolo s-ar fi jucat totul. Îmi scrisesem și repetasem 12 povești STAR, fiecare despre funcționalități livrate, neînțelegeri gestionate ori chestiuni tehnice. Le aveam pe toate în minte, gata de recitat. Tocmai de aceea, banca de povești era partea pregătirii care mă îngrijora cel mai puțin, dar și cea pe care o terminasem prima și n-o mai deschisesem deloc.
Cam tot atâta atenție am acordat și rundei lor de cultură. Programam mereu simulări de coding. Probleme cu grafuri înainte de serviciu, clipuri despre system design la prânz, asta devenise rutina.
Toată munca aceea mă făcuse să văd numai rundele tehnice. O fostă colegă chiar râdea de mine din cauza asta. Cu 6 luni înainte îmi tot spusese că, la evaluarea lor finală, cultura cântărește la fel de mult ca programarea. Am râs de ea, pe bune. N-a insistat, a schimbat doar vorba. Eu eram convins că fac totul cum trebuie.
Ready to ace your next interview?
InterviewMan gives you real-time AI answers during live interviews — undetectable on Zoom, Meet, and Teams.
Try InterviewMan FreeOricâte probleme aș fi exersat însă, omisesem o rundă întreagă. Și nu una oarecare. Nu fusesem suficient de „paranoic” încât să mă pregătesc pentru interviul de cultură de la capătul procesului.
Am primit 3 întrebări în camera aceea și toate 3 vizau felul în care îi faci pe oameni să simtă că își au locul acolo. Niciuna dintre cele 12 povești ale mele nu era despre incluziune. Cel mai apropiat exemplu pe care am reușit să-l scot la iveală era despre integrarea unui inginer nou la firma unde lucrasem înainte. În timp ce îl povesteam, îmi dădeam seama cât de prost suna.
„Be a Host” și „Belonging” sunt valorile lor de bază reale, nu sloganuri de pus pe afiș, iar eu nu aveam nimic care să atingă vreuna dintre ele.
Programatorii mediocri care nimeresc bine cultura primesc oferte, programatorii foarte buni care ratează cultura sunt respinși. Așa îmi explicase fosta colegă socoteala. Eu pusesem totul pe seama faptului că dramatiza puțin când vorbea despre fostul angajator. De fapt, îmi descrisese exact sistemul de notare.
În cazul meu, parcursul a arătat așa. Înainte să vorbești cu vreun om, aveai un test HackerRank: 2 probleme, dificultate medie, 45 de minute.
Eu am primit o problemă de manipulare a unui array și una cu un binary tree. Cineva de pe un server Discord pentru un coding bootcamp, unde citesc și eu din umbră, a primit un graf în locul arborelui. Așadar, întrebările vin prin rotație dintr-o colecție.
În plus, voiau cod adevărat, care să ruleze, nu pseudocod. Asta m-a luat prin surprindere, fiindcă veneam de la interviurile Google, unde totul rămânea pe tablă.
Urma o discuție de 30 de minute cu recrutoarea. În mare, verifica dacă eram un om normal care chiar își dorea postul.
Interviul telefonic a durat 45 de minute. Am primit connected components cu DFS, am terminat în aproximativ 20, iar în timpul rămas intervievatoarea m-a ajutat să caut cazuri-limită. La un moment dat mi-a spus, cuvânt cu cuvânt: „poate ar fi bine să verifici un input gol”.
Mai să cad de pe scaun. La Google nu-ți suflă nimeni nimic sau, cel puțin, mie nu mi-a suflat nimeni vreodată acolo.
La Airbnb m-au îndrumat pe tot parcursul. Desenau cu mine pe tablă, iar la system design intervievatoarea stătea lângă mine și schița cot la cot cu mine. Totul semăna cu o sesiune de pair programming. Codingul a fost o experiență cu totul diferită față de Google, mai ales fiindcă intervievatorii chiar vorbeau cu mine.
Ziua rundei finale a inclus 2 runde de coding și una de system design. Prima problemă de coding cerea sumele drumurilor dintr-un binary tree, cu o limită de adâncime. Era realizabilă și țin minte că, în punctul acela, chiar mă simțeam bine.
A doua cerea reunirea intervalelor pentru ferestre de rezervare care se suprapuneau. Era formulată în jurul rezervărilor făcute de oaspeți care intrau în conflict și părea desprinsă direct din codul lor de producție. Ca dificultate, era între mediu și greu. Am fost la limită cu timpul, dar am terminat, iar în ultimele 10 din cele 45 de minute am transpirat serios.
După aceea, fosta colegă mi-a spus că așa fac mereu: fiecare problemă vine îmbrăcată în limbajul Airbnb, cu bookings, listings, ferestre de disponibilitate și rezervări. Dedesubt găsești aceiași arbori, aceleași array-uri, grafuri și intervale pe care le-ai tot exersat. Nimic exotic nicăieri, cel puțin nu în rundele prin care am trecut eu.
Cerința de system design a fost „construiește un sistem de rezervări și listings”, iar intervievatoarea continua să-mi arunce scenarii. Ce se întâmplă când 2 oaspeți rezervă același listing exact în aceeași secundă? Asta a fost prima. Apoi m-a întrebat ce faci când o gazdă nu mai răspunde în mijlocul unei rezervări. Au urmat scenariile de pricing, cu prețuri care se schimbă în funcție de săptămână și sezon. După un punct n-am mai ținut socoteala, ea continua pur și simplu.
Ready to ace your next interview?
InterviewMan gives you real-time AI answers during live interviews — undetectable on Zoom, Meet, and Teams.
Try InterviewMan FreeMă pregătisem pe YouTube cu obișnuitul exemplu despre rezervarea unui hotel. M-a ajutat la poate 40% din ce mi-a dat, restul ținea strict de domeniul Airbnb, iar eu stăteam acolo și inventam răspunsuri pe loc.
Pregătirea generică de tip „design Twitter” se destramă în camera aceea. Pot spune și exact unde: concurența care produce rezervări duble și felul în care o gestionezi, mașinile de stări pentru gazdă și oaspete, dynamic pricing, modul în care funcționează ordonarea rezultatelor lor de căutare, calendarele de disponibilitate la scară mare. Nimeni de pe YouTube nu acoperea lucrurile astea în clipurile pe care le urmărisem.
A doua oară am abordat altfel runda. Reformulam obiectivul cu propriile cuvinte, puneam întrebări ca să restrâng aria, propuneam eu cifre rezonabile, începeam de foarte sus, apoi intram în detaliu acolo unde părea mai interesată. De ambele dăți, a insistat cel mai mult pe rezervările duble. La a doua încercare, system design a devenit partea mea preferată din toată ziua. Destul de nebunesc, dacă mă gândesc că tocmai runda asta o făcusem praf prima dată. Și chiar spun praf.
Până și prânzul e „nepunctat” doar între ghilimele. Într-un fir de pe r/cscareerquestions, cineva povestea că persoana cu care luase prânzul menționase ceva despre el în evaluarea finală. Așa că poartă-te normal toată ziua.
După câteva luni m-am întors pentru a doua încercare, iar de data asta am folosit InterviewMan pe tot parcursul. Diferența dintre cele 2 încercări m-a convins să mă ocup cu normă întreagă de construirea unei soluții pentru problema asta.
A început runda de cultură și InterviewMan găsise deja o poveste despre apartenență, dintr-o conversație pe care o avusesem anterior cu el, înainte ca eu să-mi dau seama ce urmărea intervievatoarea. Întreaga mea respingere fusese provocată de tema apartenenței. La coding, a afișat abordarea DFS la câteva secunde după apariția problemei. La system design, a semnalat imediat concurența care duce la rezervări duble, exact unghiul pe care intervievatoarea insistase cel mai mult data trecută.
Am testat vizibilitatea în Dock, lista de procese și Activity Monitor, atât în HackerRank, cât și în Zoom. Nu a apărut nimic. Costă 12 dolari pe lună cu plata anuală, îl folosesc 57.000 de oameni, are peste 20 de funcții stealth și nu impune limite de sesiune. Interview Coder cere 299 de dolari pe lună și se ocupă doar de coding, iar codingul reprezintă 2 dintre cele 5 runde de aici, cele 2 care contează cel mai puțin la Airbnb.
Fosta mea colegă avusese dreptate în absolut toate privințele. La compania asta, poveștile despre cultură îți decid rezultatul. Povești reale, cu nume și momente pe care chiar le-ai trăit.
Țin minte când i-am povestit despre respingere. N-a spus nimic preț de vreo 5 secunde, iar eu am tradus tăcerea prin „te-am avertizat, la propriu”. Și ar fi avut tot dreptul s-o spună cu voce tare.
După aceea, aproape că am încetat să mai spun povestea. Nu voiam s-o retrăiesc și nici nu prea-mi păsa s-o fac. Eram doar furios pe mine fiindcă venisem cu 12 povești șlefuite și niciuna despre apartenență, deși ea îmi spusese exact care rundă conta. Am învățat pe propria piele, iar lecția a fost scumpă.
Ready to Ace Your Next Interview?
Join 57,000+ professionals using InterviewMan to get real-time AI assistance during their interviews.
